O legendă, mai puțin cunoscută, legată de Ștefan cel Mare și aceste meleaguri. Se întâmpla acum mai bine de 550 de ani... armata otomană, condusă de Suleiman Pașa, intra pe meleagurile vasluiene venind dinspre sud iar Ştefan cel Mare punea la punct planul de bătaie pentru ceea ce, în doar câteva zile mai târziu, avea să ramână în istorie ca Bătălia de la Vaslui...

Domnitorul Ştefan cel Mare se afla deja de ceva vreme la Curtea Domnească de la Vaslui de unde urmarea miscările trupelor otomane si tătărăşti. Moldovencele îşi luau rămas bun de la iubiții și bărbații lor înainte de marea batalie iar Ştefan cel Mare ordona ca întreaga avuţie a Curţii Domneşti de la Vaslui să fie ascunsă în pădurile de la Băleşti și Fâstâci într-un loc despre care bătrânii spun şi în zilele noastre o frumoasă legendă legată de "Beciul lui Stefan cel Mare"...

Slujitorii domnitorului care au ascuns obiectele într-o vâlcea, ce se cheamă şi acum Beciul lui Ştefan cel Mare, au fost atacaţi pe drumul de întoarcere de o patrulă tătărască şi nimeni nu a mai ştiut ce s-a întâmplat cu avuţia domnească. Oamenii locului spun că în fiecare seară de Înviere, beciul se deschide pentru câteva clipe şi dacă cineva vede ce este acolo rămâne mut şi paralizat de nu poate povesti nimănui despre ceea ce a văzut.

Biserica „Sf. Nicolae” a Mănăstirii Fâstâci, sat Fâstâci, com. Cozmeşti, jud. Vaslui a fost ctitorită la 1721 de domnul Mihai Racoviţă Cehan, pe locul unei biserici a boierilor Palade din secolul al XVII-lea (a. 1693). A suferit unele transformări în secolul al XIX-lea. Între 1850 şi 1851, a fost pardosită cu marmură de Cararra, învelită cu tablă (iniţial şindrilă), refăcută pictura interioară şi înlocuită catapeteasma, de către egumenul Chiril Strichide.

Ca urmare a cutremurului din 1940, ancadramentele de piatră ale uşilor şi ferestrelor au fost înlocuite cu tocuri de lemn, iar pridvorul a fost închis între 1957 şi 1959. Pictura interioară a fost refăcută între 1975 şi 1977, inclusiv portretul votiv al ctitorului, Mihai Racoviţă Cehan vv., şi al soţiei sale, Doamna Ana. Ansamblul actual cuprinde: biserica „Sf. Nicolae” (1721), turnul de poartă şi clopotniţa (1808), casele egumeneşti (1834) şi zidul de incintă (1834-1851). Ansamblul a fost întregit recent cu chilii, spaţii de masă şi cazare.

Bisericile de lemn din România formează un patrimoniu prețios pe plan național și mondial. Până la începutul secolului 20 românii au creat și s-au manifestat preponderent într-o civilizație a lemnului, de o bogăție, o varietate și un rafinament remarcabil, în care bisericile de lemn au atins vârful ei maxim de expresie. În acestea s-au înfiripat comunitățile creștine din sate și târguri și în jurul lor au luat ființă primele așezăminte monahale, singurele noastre centre culturale în decursul multor veacuri.

În România se păstrează peste 1400 de biserici de lemn construite înainte de anul 1918. Valoarea lor în ansamblu este inestimabilă pentru cultura românească. Ele fac parte integrantă și definitorie din identitatea națională. In comuna Cozmesti exista doua biserici din lemn, frumoase, bine intretinute, una in satul Balesti si cealalta in satul Cozmesti. Va invitam sa le vizitati!

In Comuna Cozmesti Craciunul este sarbatoarea care se pastreaza, poate, mai mult decat in alte parti, fara mari abateri de la traditie. Veniti de vizitati-ne de Sarbatori si veti vedea cum pe ulitele comunei vor defila ursi, haiduci si capre, si va avea loc o adevarata parada a mastilor si a costumelor traditionale, toate asa cum se intampla ele de sute de ani in urma. Va invitam la noi in curte si va asteptam cu drag!

"Drumul de la Vaslui, cetatea Voevodala ce prin secolul al XV-lea era si localitatea de scaun a Moldovei, spre satul Fastaci, satul cu care hrisoavele ne dau legaturi temeinice, indreapta calatorul spre soare apune. Cale destul de lunga, inabusitoare in zilele de arsita ale verii, greoaie si anevoioasa pe timp de vreme rea, e insa placuta gindindu-ne ca vom cerceta cu ochiul liber dealuri si vai, de al caror trecut istoric ne leaga multe amintiri marete, fie ele chiar simple legende. Pornind cu caruta in zorii zilei cind razele soarelui n-au apucat inca sa rapeasca picurii de roua de pe verdeata cimpului, traversind valea Barladului care in decursul veacurilor a fost martorul trecatorilor barbari din ale caror cuvinte..."

Daca doriti sa cititi intreaga monografie, scrisa acum aproape 100 de ani in urma va invitam sa apăsați pe butonul 'DESCHIDE' de mai jos.

"Nascut la data de 30 iulie 1920 in satul Fastaci, comuna Cozmesti, judetul Vaslui, fiul lui Mihai si Maria Buzdugan. Ca moasa la nastere a fost matusa Stratina Gh. Melinte. Ea era sora lui bunicul Vasile Gavril, tatal mamei. Am fost botezat la Manastirea din Fastaci, preot a fost Corneliu Manoilescu si dascal (cantaret) d-l Ion Diaconu, amindoi cu domiciliul in Fastaci..."

Daca doriti sa cititi intregul jurnal, scris de unul dintre "fiii satului" ajuns la varsta de 90 de ani, va invitam sa apasati pe butonul 'DESCHIDE' de mai jos. Va promitem o lectura interesanta si in acelasi timp relaxanta.